In campania electorala ne-a promis ca vom trai bine. Nu aveam de facut altceva decat sa punem unde trebuie stampila care sa alunge hidra pesedista si puteam sa dormim linistiti. Alegerile au iesit aproximativ cum trebuia, iar responsabil cu ducerea la indeplinire a promisiunilor a fost uns Binescu.
Ramas orfan de mama si de tata simultan, Partidul Democrat avea nevoie de un nou lampas calauzitor prin sutul guvernarii. A fost numit, pardon, ales Bocescu. Intre doua avioane, el mai face o fandare catre liberali, mai trage de urechi un ministru sugubat, mai revopseste bancile din Cluj, ce sa mai, munceste pe rupte.
Nu uita insa niciodata respectul fata de „parintii” politici, carora le dedica, periodic, imnuri de slava si uneori chiar jertfe.
Un alt imperativ al momentului, parte integranta a programului de guvernare, este anticoruptia. O cauza nobila, pentru a carei servire a fost desemnat Blagescu. Om capabil si, mai ales, de incredere, se potrivea in mai multe posturi-cheie, dar pana la urma a ramas in turela tancului care striveste sub senile mafia din politie.
O felie importanta a aceluiasi proces de lupta cu „structurile” este justitia, unde se simtea nevoia unui suflu nou, care sa-i ameteasca pe magistratii dedulciti la pesedisme. S-a calificat din prima Bachovei, care a luat un start mai timid, dar, impulsionata corespunzator de la Cotroceni, s-a dat rapid pe brazda.
La primarie, dupa ce s-au uscat lacrimile de despartire, se impunea gasirea unei solutii de continuitate. In urma unor indelungi deliberari, s-a decis ca foarte nimerit este Bideanu. Dupa ce si-a vazut sacii cu voturi in caruta, acesta a incercat o miscare subtila in front, care a fost rapid inabusita in sange.
Dupa sase luni de guvernare bortocalie, romanii s-au trezit, in miez de noapte, cu moneda noua, leul taricean. In cinstea eliberarii acestuia din cusc
