In Romania toata lumea buna intelectuala e de dreapta. Explicatia, asa cum v-o poate furniza orice intelectual de dreapta, uimit ca i se cere sa explice un fapt atit de evident, e urmatoarea: tara noastra a fost distrusa de comunisti, si de aceea urim comunismul. Stinga inseamna numai nenorociri: colectivism, socialism, incalcarea drepturilor individuale etc.; intr-o cheie mai moderna, stinga inseamna si nenorociri de genul: taxe mai mari, corectitudine politica etc.
Doar din scurta prezentare sintetica de mai sus a acestui rationament ideologic barbar, dar cu mare trecere in Romania ar fi suficient sa ne dam seama ca el e putin contradictoriu in sine, intrucit vorbeste despre o „stinga“ ce presupune si o lipsa a drepturilor omului, si un exces al lor. Dar el merita analizat mai atent. Sofismul pe care se bazeaza, barbar si el, rezida in identificarea stingii in general cu comunismul. Aceasta maniera de discreditare a stingii este evident absurda si perversa. Stinga democratica, respectiv social-democratia, nu are nimic de a face cu comunismul in masura in care dam importanta distinctiei democratie-totalitarism. Nu are sens sa blamezi un curent ideologic clasic, care participa la o competitie politica deschisa alaturi de alte curente ideologice mai vechi sau mai noi pentru ca reprezinta optiunea unui segment semnificativ de cetateni. Nu are sens, cum spuneam, daca dam importanta distinctiei democratie-totalitarism, respectiv daca valorile democratiei (libertate individuala, egalitate formala intre cetateni, dreptul la optiune personala etc.) sint suficient de importante pentru noi incit sa reprezinte primul criteriu dupa care clasificam formele de organizare politica ale societatilor.
Explicatiile acestei confuzii atit de aiuritoare dintre comunism si stinga in general si ale blamarii stingii care decurge din ea sint insa destul de simple.
