In mai multe numere succesive, Jurnalul National s-a referit la destinul ingrat al frontieristilor, al celor decisi sa o rupa cu ororile regimului comunist. In acele reconstituiri, Dunarea aparea ca un leit-motiv, ca o stacheta peste care era mai mult decat dificil de sarit. In ceea ce urmeaza, producem informatii suplimentare despre activitatea Securitatii pe Dunare, nu numai din sectorul frontierei cu Iugoslavia, ci de pe intregul curs navigabil al fluviului.
Infiintarea Securitatii a coincis cu instalarea unui conflict de durata intre Belgrad si restul tarilor socialiste, comunistii romani, cu sufletul lor de carpa, oferindu-se ca varfuri de lance al politicii agresive a Moscovei. Conferinta la care Iugoslavia a fost anatemizata a avut loc la Bucuresti, Gheorghe Gheorghiu-Dej fiind raportorul blestemelor proferate la adresa lui Iosip Broz Tito.
UN DUSMAN INVENTAT. Dunarea a devenit, implicit, o prapastie intre doua lumi antagonice. Cine indraznea sa o sara, risca sa se prabuseasca in gol, adica in moarte. Actele de identitate ale tuturor cetatenilor romani din localitatile de pe malul fluviului au fost obliterate cu o stampila triunghiulara pe care scria: Locuitor din zona interzisa de frontiera. Sate intregi din zonele frontierei terestre dintre Romania si Iugoslavia au fost deportate in Baragan si in loc s-au construit cazemate, folosite in zilele noastre ca toalete de emergenta pentru agricultori si pastori. Cei ce nu locuiau pe granita, nu aveau acces la rudele lor din Ostrovul Mare, Turnu Severin, Orsova sau Oravita decat cu permise speciale, vizate de omniprezenta Securitate. Si chiar din momentul cand dispuneai de o autorizatie de gen deveneai o persoana suspecta.
In vara lui â49, responsabililor cu propaganda din Bucuresti le-a trecut ca un glont prin cap o idee stupida, pe care s-au si grabit s-o transpuna in practica: au instalat la O