De nevoie, oamenii au invatat sa schimbe geografia si sa subjuge natura fara pic de mila. La Rosia Poieni, un munte este sapat pentru a construi, din halde de steril, trei "munti" noi. Ofranda pentru o mana de cupru.
Ca sa ajungi la mina de zacamant cuprifer de la Rosia Poieni treci printr-un catun de munte programat sa dispara. Pe vatra satucului ar trebui sa apara un bazin de decantare a cianurilor exploatarii aurifere de la Rosia Montana, dezvoltata de Gold Corporation. Peisajul este naucitor si sfideaza logica: copaci fructiferi proaspat plantati in gradini si curti parasite, case spoite de nici un an, in care nu mai locuieste nimeni.
Catunul dispare dupa sapte kilometri de drum chinuit in panta. Civilizatia pare sa ramana si ea in urma si doar natura pura se deschide de aici inainte. Doar aparent. Peisajul se schimba radical pe ultimele cateva sute de metri ale drumului nostru. Utilaje ruginite si pante decopertate de vegetatie. O bariera ruginita este poarta de intrare spre exploatarea care schimba peisajul si geografia locului. Dupa alte cateva sute de metri ne oprim in buza exploatarii. Varful Ruginis, sapat in adancime. Un gol in creierul unui munte.
ASEMANARE. Exploatarea arata ca un Colloseum imens
AMFITEATRUL LEILOR MECANICI. Cu sfiala te apropii de marginea unui Colosseum neslefuit, privit inspre scena. Mai putin impresionant prin arhitectura, amfiteatrul, sapat in munte, pare sa te traga in jos, intr-un hau care nu se mai termina. In spatele nostru ramane un peisaj saracit de natura si seva. Piatra sparta si vegetatie cu un aspect uscat, de culoare ruginie, prematur arsa de soarele verii, care cu incapatanare supravietuieste in mijlocul desertului industrial. Sub picioarele noastre, "tribunele" amfiteatrului urias par de necuprins cu privirea. Ochii nu se pot opri din "scanat" enorma piscina fara apa.
Valuri de piatra se cu
