Titus Ceia
Cu smuceli, tocmeli si ceva opinteli, anticipatele s-au urnit din loc, intr-un moment in care multa lume incepuse sa aiba indoieli privind eventualitatea si chiar oportunitatea lor.
Nu s-a terminat bine alocutiunea televizata in care premierul Tariceanu anunta ca forul de conducere al PNL, aliatii de guvernare si el personal au decis inaintarea demisiei Guvernului catre Presedintele Basescu si, intr-o clipa, telefoanele au inceput sa zbarnaie, talk-show-urile sa se organizeze inopinat, palcurile de guru sa se pronunte si sobolanii sa tremure.
Pentru ca, daca iarna nu-i ca vara, nici anticipatele nu sunt niste alegeri obisnuite. Sunt mai altfel. Cum anume, am putea doar sa ne dam cu presupusul, deoarece este prima ocazie - din ‘90 incoace – cand se poate vedea asa ceva pe viu si la noi acasa.
Extrapoland din lungul cortegiu al problemelor, problemutelor si problematicilor strans legate de acest act decizional, as propune deocamdata spre analiza trei puncte.
Primul consta in soliditatea pretextului declansarii evenimentelor.
Respingerea, fie ea si partiala, a proiectului legislativ prezentat de Guvern mai deunazi, respingere datorata tarcului de elefanti numit Curtea Constitutionala, constituie o motivatie coerenta – cel putin ca perceptie populara. Multi membri ai Curtii Constitutionale, un Cochinescu, un Predescu, un Ninosu, un Stanoiu, au o legatura mult prea evidenta cu fostul partid de guvernamant si cu sefii acestuia ca sa se mai poata fofila, in ochii oricui, prin hatisul declarativ al impartialitatii. Doar un amanunt: poate ca ar fi fost mai bine ca premierul Tariceanu sa faca referire precisa si imediata la acele secvente legislative respinse in mod expres de catre numita Curte Constitutionala. O rezerva in formularea si lamurirea acestei probleme poate fi exploatata usor de opozitie, constit