Din 20 decembrie universităţile vor avea şi vor aplica un cod etic. Până la 1 octombrie, comisiile de etică, special înfiinţate, vor elabora contractul moral între membrii mediului academic. Şi Ministerul Educaţiei va avea un Consiliu de etică Universitară. Brusc, toată lumea va respecta idealuri şi norme morale de mult uitate. Se încearcă astfel contracararea unei realităţi dure: sistem oligarhic de conducere, hărţuirea sexuală, lipsa de transparenţă instituţională.
Mediul academic este pur şi simplu inerţial şi necritic. Conducerile universităţilor încearcă să rezolve problemele instituţionale prin relaţii interpersonale private (prin prieteni şi rude) şi generează propriile lor reguli tacite ca să poată funcţiona (inclusiv favoritismul şi nepotismul). Politizarea învăţământului este o problemă serioasă, carierele academice propriu-zise sunt o raritate, studenţii adesea nu ştiu pe ce criterii vor fi sau sunt evaluaţi şi care sunt normele muncii academice, iar administraţia tinde spre obedienţă. Acestea sunt concluziile unei cercetări sociologice efectuată la nivel naţional.
De la iadul pe pământ…
Etica este o noţiune sfidată în mediul academic românesc. Puţine universităţi au coduri de etică, iar acolo unde există sunt documente vagi şi inoperante. Şi mai puţine universităţi au comisii sau consilii de etică, însă acestea sunt formate, în general, din aceiaşi oameni care conduc instituţiile.
Conform rezultatelor unei cercetări sociologie efectuate la nivel naţional, în opinia respondenţilor cele mai grave probleme sunt favoritismul şi hărţuirea sexuală, pe linie ierarhică. Pe locurile umătoare se situează relaţiile erotice între profesori şi studenţi şi relaţiile de tip clică la nivelul corpului academic şi administrativ, lipsa de transparenţă instituţională fiind o altă disfuncţionalitate majoră.
…îngeraşi până la Crăciun
Sfârşit
