Aproape 500 de suflete traiesc intr-o colonie construita in urma cu jumatate de secol in apropierea minei de uraniu de la Ciudanovita. Productia minei a fost oprita in 2000 din ratiuni economice. Si chiar daca oamenii spun ca nu se tem de radiatii, crucile din cimitir arata ca in Ciudanovita prea putini au apucat 60 de ani. Aproape 500 de suflete traiesc impacate intr-o colonie construita in urma cu jumatate de secol in apropierea minei de uraniu.
Drumul care duce spre colonia minei Ciudanovita e mascat bine de vegetatie. In locurile in care masina iese la lumina, apar si gheretele de beton ale paznicilor de la mina, majoritatea oameni in varsta, ingroziti de aparatul de fotografiat si de intentiile noastre. Nu, nu e voie sa fotografiem. De ce? Paznicul arata spre o inscriptie misterioasa: zona controlata.
TRASEU. Daca vrei sa ajungi in colonie, trebuie sa treci prin halta Ciudanovita, pe sub podul cu buncarul din care se incarca uraniul in vagoane. De sus curge ceva. Soferul franeaza brusc. "Eu nu trec pe aici!" L-au speriat povestile cu uraniu. Pana la urma isi face curaj. Masina nu se topeste, desi, la cat de sinistru arata sub pod, te-ai astepta ca lichidul care vine de sus sa sfaraie si sa faca gauri in capota. Dupa halta din care pleca "bomba" cu uraniu, peisajul se schimba.
O zona de munte, de-a dreptul linistitoare, in dupa-amiaza de vara. Mai tarziu aveam sa invatam de la localnici cum sa deosebim haldele de steril din mirificul peisaj. Fara sa fim din specia fricosilor, primele intrebari pe care le-am pus celor intalniti in drum spre colonie se refereau totusi la efectele pe care le-ar avea asupra noastra vizita de cateva ore intr-o zona uranifera. Am aflat ca in cel mai rau caz ne putem astepta la somnolenta si stari de iritabilitate. De la departare, colonia pare un orasel cochet alcatuit din vilute cu 2-3 etaje. Cand te apropii, ve
