Istorie si cultura stravechi, diversitate de fauna si de floristica, peisaje de o frumusete rara, fenomene meteo specifice locului, 14 rezervatii naturale. Acestea sunt doar cateva repere ale Parcului Natural Portile de Fier.
Cel mai intins Parc Natural din Romania, cu o suprafata de 115.655 de hectare, "Portile de Fier" a fost recunoscut legal abia in 2000, prin Legea nr. 5. Delimitarea spatiala si structura de administrare a parcului s-au realizat ulterior prin HG nr. 230/2003. Situat in partea de sud-vest a Romaniei, spatiul sau apartine judetelor Caras-Severin si Mehedinti. Limitele parcului sunt canalul navigabil al Dunarii spre sud, raul Nera la vest, cumpana de ape a raurilor care se varsa direct in Dunare la nord (partial) si o linie sinuoasa ce porneste aval de Gura Vaii pana in Vf. Motarat la est.
CIVILIZATIE. Aria pe care se intinde Parcul Natural Portile de Fier a fost propice intemeierii si dezvoltarii asezarilor umane, datorita numeroaselor vai si ostroave pe care le include. Marturii arheologice dovedesc existenta inca de acum 40.000 de ani a unor asezari in arealul actualelor localitati Sichevita, Gornea, Dubova si in zona disparutei insule Ada - Kaleh. In apropierea localitatii Schela Cladovei, din estul parcului, au fost descoperite de curand urmele celei mai vechi asezari permanente din Europa, datand din 7600-7800 i.Hr. Prima localitate atestata documentar in aceasta zona, la 106 i.Hr., este asezarea dacica Dierna, situata pe locul fostei vetre a orasului Orsova. Izvoare nescrise atesta continuitatea locuirii in aria actualului Parc Natural Portile de Fier. Importanta strategica a Defileului Dunarii a impulsionat construirea de cetati cu rol de aparare si control al traficului naval in secolele XI-XX, cand Banatul s-a aflat sub dominatia succesiva a Austro-Ungariei si a Imperiului Otoman. Astfel apar Cetatea Orsovei si Cetatea Ada-Kale
