In acest week-end, Timisoara se intalneste cu fostii idoli. Generatia de Aur infrunta Brazilia, campioana mondiala din 1994. Ar fi fost semifinala turneului final din Statele Unite la care a visat un In acest week-end, Timisoara se intalneste cu fostii idoli. Generatia de Aur infrunta Brazilia, campioana mondiala din 1994. Ar fi fost semifinala turneului final din Statele Unite la care a visat un popor intreg, dar care s-a spulberat la ruleta suedeza. Este semifinala interzisa, momentul de apogeu al unei generatii fara pereche in fotbalul romanesc. In numai cativa ani, lucrurile s-au schimbat radical. Noua generatie de vedete cu parul gelat si conturi deschise in mai toate barurile bucurestene nu isi mai permite nici macar sa viseze la un Mondial. Nu se mai vorbeste de semifinale, de turnee finale pentru ca nu mai exista nici turneele. Azi, cand spun Euro, ei nu se gandesc la campionatul european, ci la datoriile pe care le fac prin cazinouri. Nu ne mai aducem aminte de meciuri memorabile cu Olanda, cu Cehia sau Danemarca pentru ca noua generatie le-a pierdut pe toate. Si atunci cum ar arata o "Seara a campionilor" peste zece ani? Probabil ca vom invita Slovenia la o dubla intalnire, iar suporterii isi vor aminti cat de aproape am fost de o calificare la un campionat mondial. Sau poate ca vom juca din nou cu Danemarca, un meci fara prelungiri si fara arbitrul Urs Meier. Si daca lucrurile continua pe aceeasi linie peste alti zece ani am putea invita la Bucuresti Armenia, nationala care ne-a lasat fara Tata Puiu. Cu tot cu vedetele Manusarian, Sargsian sau Dokhoyan.