Urmasii colonistilor cehi traiesc si azi drama dezradacinarii, captivi intr-o tara care nu a fost niciodata a lor, si fara posibilitatea de a se intoarce pe pamanturile de obarsie. Celor care nu se impaca cu situatia le-a ramas o singura solutie: emigrarea in tara-mama.
In 1826, pentru a-si atrage mana de munca necesara exploatarilor de lemne din Banat, Imperiul austro-ungar le-a promis supusilor cehi o serie de avantaje materiale. Saraci ai imperiului, au luat drumul provinciei in speranta unor castiguri materiale substantiale. Numai ca in Banat nu au gasit mai nimic din ce li se promisese: pamant, bani, scutirea de impozite si de serviciul militar obligatoriu, de sapte ani. Multi au incercat sa fuga inapoi chiar din primul an, dar erau deja prizonieri ai unei lumi fagaduite si ai unei autoritati hotarate sa isi atinga scopurile fara sa le dea cehilor dreptul de a alege. Colonistii si-au construit adaposturi pe vai neprietenoase, acolo unde nu erau deja asezati romani, sarbi sau germani.
FARA NUME. Noua localitati cehe au aparut in acest fel de-a lungul Dunarii. Sase sunt si azi locuite majoritar de catre cehii dezradacinati - Garnic, Sfanta Elena, Eibenthal, Bigar, Sumita, Ravensca. Svabii le-au pocit numele cehilor din germanul "die boehmen" in "pemi". Pana si dreptul de a-si numi satele in limba ceha le-a fost luat pemilor de catre puterile care au venit peste ei.
Ultimul dintre sate care isi mai pastreaza numele vechi, Eibenthal, se afla la vreo 60 de kilometri distanta de Orsova. Un indicator rutier pus pe marginea soselei de pe Clisura starneste curiozitatea. Am decis sa-i urmam directia, dar ne-am trezit in scurt timp pe buza unei prapastii, pe un drum de munte, destinat exploatarilor forestiere. De-a lungul a sase kilometri, senzatia era ca natura devine tot mai salbatica, mai putin stapanita de om, iar timpul ar curge inapoi, spre epoca ca
