De câte ori nu v-a venit să înjuraţi un funcţionar public ce îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii statului, adică un primar, consilier local sau judeţean, un magistrat, poliţist, jandarm sau militar?! De multe ori, probabil. Numai că a-ţi fi riscat un proces penal, care s-ar fi putut termina cu cazier şi ani grei de puşcărie. Ei bine, de acum acest lucru nu mai este valabil. Prin Legea nr. 160/30 mai 2005, în România nu se mai face diferenţa dintre insulta şi calomnia adusă unei persoane obişnuite sau unui funcţionar public. Mai mult, ea nu se mai pedepseşte cu închisoarea ci cu amendă.
Istoria conceptelor de insultă, calomnie, ofensă aduse autorităţilor sau ultraj, ca de altfel a mai tuturor infracţiunilor prevăzute de Codul Penal român, este extrem de întortocheată. Stabilirea pedepselor ce se aplică pentru aceste infracţiuni, precum şi stabilirea actului normativ final, care nu mai este modificat, este un lucru extrem de greu pentru un biet muritor şi necesită parcurgerea a zeci de foi şi a cel puţin 4-5 acte normative.
Insulta şi calomnia, doar amendă
Iniţial, prin Codul penal, atât insulta, cât şi calomnia se pedepseau cu închisoare sau amendă. Insulta, prin articolul 205 (“Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură”), se pedepsea cu închisoare de la o lună la doi ani sau cu amendă. Calomnia (“Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public”), se pedepsea cu închisoare de la trei luni la trei ani sau cu amendă.
Apoi, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (OUG) nr. 58/23 mai 2002 se îndulcea pedeapsa la calomnie (închisoare de la două