Expozitia Umbre si lumini. Patru secole de pictura franceza. Secolele XVII-XX, deschisa la Muzeul National de Arta al Romaniei pina pe 2 octombrie, constituie un eveniment surprinzator pentru asteptarile publicului din Romania. Bucurindu-se de patronajul a doi presedinti, al Romaniei si al Frantei, deschisa printr-un vernisaj petrecut de Ziua Nationala a natiunii franceze si avind drept urmare o desfasurare de o amploare asteptata, expozitia propune lucrari de pictura din ultimele patru veacuri ale artei franceze. Surprinderea vine din generozitatea temei propuse, din numele artistilor prezenti in expozitie, dintre care putini sint necunoscuti de publicul larg, si, nu in ultimul rind, din importanta unui eveniment cultural rar intilnit la noi. Publicul, putin obisnuit cu evenimente memorabile, a reactionat in primele zile de vizitare prin cozi tacute in curtea muzeului, evaluind proiectul doar intre parametrii succesului.
Vom incerca in continuare sa intram in metabolismul expozitiei, sa incercam sa intelegem cum a fost ea gindita, pentru ca intr-o alta „intilnire“ sa analizam succesul de public care se preconizeaza.
Un ghid bun pentru analiza expozitiei este catalogul bilingv, editat de organizatorii romani in colaborare cu partea franceza, dar mai ales vizitarea si revenirea in salile de expozitie. Clasica prezentare cronologica, abordare usor depasita in muzeologia moderna, este aici temperata subtil de o tema prezenta continuu de-a lungul istoriei artei. Umbra si lumina constituie tema si motivul, mijlocul si scopul in sine al expozitiei de fata. Comisarii francezi ai expozitiei, domnii Emmanuel Starcky si Fabrice Hergott, au indicat citeva surse de inspiratiei in crearea conceptului expozitional. Ombres et lumières de Michael Baxandall, Histoire de la lumière de Vasco Ronchi si cartea conationalului nostru stabilit in Elvetia, Victor Ieronim
