Plecind de la o trista, veche, dar pe alocuri mereu actuala metafora pe care orice italian/italienist o stie pe dinafara (cf. Alessandro Manzoni, Logodnicii, cap. III, simplul ei sens fiind: ce pacat ca unii, in loc de a gindi colegial, tind sa-si atace steril confratii!), ni se pare cu totul regretabila atitudinea pe care cunoscutul critic M. Mincu a vrut s-o adopte pentru a-si promova, din nou (cui prodest? – exista oare un imperios motiv anume?), mizele... „culturale“ pe care le-a urmarit de-a lungul anilor, pe un plan in buna masura personal (dupa cum reiese chiar din titlul raspunsului acordat de domnia sa anchetei din Observatorul cultural despre mizele culturale ale Romaniei de astazi si publicat in numarul 19 al revistei, pag. 8).
Gheorghe Carageani, prof. univ. la Isti-tuto Universitario Orientale din Neapole, Universitatea din Roma „La Sapienza“; Marco Cugno, prof. univ. la Universitatea din Torino; Bruno Mazzoni, prof. univ. la Universitatea din Pisa; Alexandru Niculescu, prof. emerit la Universitatea din Udine, presedinte de onoare al Asociatiei Italiene de Romanistica; Lorenzo Renzi, prof. univ. la Universitatea din Padova, presedintele Asociatiei Italiene de Romanistica; Luisa Valmarin, prof. univ. la Universitatea din Roma „La Sapienza“.
14 iulie 2005
Fara indoiala, fostul nostru coleg – mai intii lector de schimb de limba romana la Universitatea din Torino, apoi incaricato/associato (conferentiar) la Florenta pina in anul 1994 cind, din motive deontologice, a fost legal demis de catre Rectorul Universitatii italiene – a avut capacitatea si meritul de a patrunde in mediul universitar si cultural italian, reusind sa publice, in doua decenii, citeva zeci de carti, chiar daca nu poate fi trecut cu vederea faptul ca nu putine dintre ele s-au bucurat de citiva co-autori italieni de prima mina, care au fost in realitate mult m
