Mare-i gradina, Ta, Doamne, dar multi sunt cei care mai sar si gardul! Si prefeciul Raducu Azil sigur este unul dintre cei sariti peste parleaz. Doar atat au spus babele naostre barfitoare dupa ce-o auzat noile aventuri ale lui Raducu Azil, prefeciul giudetului. Dupa ce i-o vandut casa si a internat-o la azil pe bunica sa, Raducu vrea acum sa-l interneze la Socola chiar pe tatal sau pentru a fi singurul care va mosteni vilaul fameliei. Tare gros tre' sa-i fie soriciul, de vreme ce nu se gandeste ca-i pacat de moarte sa nu-ti cinstesti propriii parinti. Da' ce poti sa-i ceri unui oportunist lingau care ar vinde-o si pe ma-sa ca sa-i fie lui bine? Ba, mai mult, medicii de la Socola sunt terorizati de presiunile pe care le face Raducu. Acesta ameninta cu destituiri si controale grele daca medicii nu ii vor pune camasa de forta lui taica-sau. Si iaca cum, doar gandindu-se la Raducu, una dintre babele noastre barfitoare s-a facut poiata. Versurile dedicate Raducului sunt scrise in buda si sunt scoase exact din putul gandirii babei noastre. Ca tot o capatat veleitati de poiata, baba noastra se gandeste sa scoata si o carte cu dedicatie pentru prefeci si intitulata Prostul mamei. Bineinteles, totul este doar un simplu pamflet si trebuie interpretat ca atare. Deci, sa va mai cantam un poem.

Somnoroase pasarele

La Socola se aduna

Si prefeciul printre ele

Plin de spume la gura

Spune la nebuni prin curte

Noapte buna, noapte buna...

Printre-a lui vise nebune

Si urzeli de taranoi

El pe tatal sau, pe bune

La Socola la bulau

Ca sa faca si el spume

Ca i-a luat al lui vilau

Da' nu vreau ca sa va sperii

Nici nu vreau sa va-nspaimant

Dar Raducu si fratelul

Sunt o apa si-un pamant

Iar cand vremea o sa vina

Si nu va mai fi prefect

La tuhauzan