Nici în clipa în care scriu aceste rânduri nu pot accepta resemnarea în faţa celor care, din postura de formatori de opinie, pronunţă sentinţe asupra unor fapte aflate în derulare, pe care nu le cunosc sau nu le înţeleg. Şi bineînţeles fac acest lucru exact în momentele în care trebuie să-şi îndeplinească propriul rol, alegând în schimb să-i acuze pe alţii de ceea ce tocmai ei nu fac. La rugămintea unui prieten, l-am însoţit duminică la o biserică din Târgu Mureş. Am participat amândoi la o parte a Sfintei Liturghii şi am ascultat ceea ce trebuia să fie cuvântul de învăţătură al părintelui. Precizez din start că acest prieten nu ia parte la slujba de duminică decât foarte rar, iar după gravele erori ale părintelui a fost tentat să evalueze ca inutilă prezenţa sa la Sfânta Slujbă. În explicaţia mea nu voi face referire la modul în care părintele a dovedit, în mod repetat, incapacitatea de a înţelege ce înseamnă mass-media (de alfel el are o obsesie în a critica televiziunile şi radiourile), ci voi argumenta de ce a fost strigător la cer atacul dezlănţuit la adresa mass-media, care a înlocuit predica din care enoriaşii ar fi desluşit învăţăturile Domnului.

Firesc, părintele şi-a reamintit că informaţiile prezentate de presă sunt preponderent negative. Aşa este. Fiindcă altfel ar dispărea, instituţiile de presă se conformează comportamentului de consum al publicului ţintă, care preferă să afle despre eşecul relaţiei amoroase a unui ministru în dauna informaţiilor care ar ilustra realizările demnitarului în plan profesional (am ales un exemplu aleator). Accentuez, respectând comportamentul de consum, şi nu din raţiuni economice, căci dacă toată lumea ar adora să citească despre cât de galbene sunt păpădiile, toată presa ar trata subiectul păpădiilor, iar încasările din publicitate ar fi aceleaşi. Apropo, părinte, aţi citit paginile de religie din ZIARUL de Mur