Dureaza o vreme pina ce mintea cuprinde cu adevarat oroarea. 7 iulie a fost prima salva a terorismului islamic in Marea Britanie. De-abia a doua, pe 21 iulie, a zguduit de-a binelea publicul – chiar daca, miraculos, bombele n-au mai explodat. Acum incepe sa se inteleaga de-a binelea avertismentul auzit de atitea ori dupa 11 septembrie : „Pericolul e grav, lupta va fi grea si lunga“. Acum e clar ca la „normal“ nu se va reveni prea repede, ca e un razboi murdar, iar cei chemati sa-l cistige n-au de luptat doar cu teroristii, ci si cu propriile limite. Si cu asteptarile publicului – exagerate, dar cum ar putea fi altfel?
S-a trimbitat ani de-a rindul „sfirsitul Istoriei“? (Razboiul rece s-a dus, pace vesnica, riscam cel mult sa murim de plictiseala.) Iar cind unii au indraznit sa nu fie de acord, au fost expediati sumar: „Ati ramas fara obiectul muncii si acum inventati Amenintari Globale?“. „Dar stiti, extremismul islamic ...“ „Au treaba intre ei, nu cu noi. Ma lasi, da ?“
La doua saptamini dupa masacrele din 7 iulie si exact in timpul unei slujbe de comemorare a victimelor, alti patru fanatici islamici au vrut sa repete „triumful“. Tot asa: in trei metrouri si un autobuz, cu bombe artizanale ascunse in rucsacuri. Au incercat sa se arunce in aer, in mijlocul pasagerilor – le-au explodat numai detonatoarele, nu si incarcatura. Explozibilul se numeste TATP ( tri-acetona, tri-peroxid) „ingredientele“ se cumpara de la orice drogherie, fabricarea cere insa pricepere si e un compus instabil, care se degradeaza foarte repede. A doua oara TATP-ul n-a explodat, si asasinii au fugit. Politia a adunat iute declaratiile martorilor, benzile de la camerele de supraveghere (Londra are cea mai mare retea de acest gen din lume) si „marfa“ lasata in urma de criminali. Simultan, s-a declansat cea mai mare operatiune de cautare si neutralizare a teroristilor din istori
