Maria BUCUR,

Eugenie si modernizare

in Romania interbelica,

Traducere de Raluca Popa,

Prefata la editia in limba romana

de Mihaela Miroiu,

Editura Polirom, Colectia „Studii de gen“,

Iasi, 2005<

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale a ridicat si inca ridica numeroase intrebari si dileme, multiplele ei fatete si paradoxuri reprezentind elemente de interes pentru intelectualitatea autohtona. Un studiu precum cel al Mariei Bucur (aparut mai intii in Statele Unite) completeaza o imagine de ansamblu deja bine conturata, dar care poate primi mereu noi adaugiri.

Problema eugeniei si a impactului ei in spatiul romanesc nu a fost abordata pina acum ca atare, prin urmare Eugenie si modernizare aduce in discutie o chestiune noua, putin cercetata. Cu toate acestea, nu e vorba despre un subiect minor in peisajul cultural si stiintific al epocii.

Dupa cum demonstreaza autoarea cartii, adeptii teoriilor eugeniste nu sint personaje fara importanta, gasindu-si in mod natural un loc in tabloul interbelicului si integrindu-se intr-o societate care balanseaza intre liberalism si autoritarism, intre democratie si tentatiile totalitare.

Modul in care eugenia a reusit sa fascineze persoane cu o temeinica pregatire medicala si intelectuala tine in primul rind de prestigiul stiintific pe care respectivele teorii le aveau in epoca, in tari ca Germania sau Statele Unite. Intr-o tara care se afla in cautarea unei identitati si a unor puncte de sustinere cit mai solide dupa 1918, eugenia le-a aparut unora ca fiind un soi de panaceu pentru o natiune usor confuza. Pe de-o parte, situatia dezastruoasa a sistemului sanitar, in general, pe de alta frica psihotica fata de minoritati (maghiara, roma si evreiasca) vor duce catre tentativele tot mai accentuate de popularizare a eugeniei: cursuri in facultatile de medici