In primele luni de la investirea in functie a noului ministru s-a incropit un proiect de lege ce a fost supus dezbaterii publice. Proiectul a suferit modificari, a fost cizelat si rafinat si a asteptat un buna bucata de timp sa intre pe ordinea de zi a Camerelor Parlamentului, lucru ce parea sa nu se intimple prea curind. Promisiunea ministrului parea uitata. Instabilitatea politica din ultima perioada a grabit lucrurile. De teama ca initiativa politica sa nu fie zadarnicita (in eventualitatea alegerilor anticipate si a consecintelor acestora), ea a fost adoptata sub forma unei Ordonante de Urgenta, o data cu alte citeva zeci de initiative legislative, fiind practic neobservata in momentul aparitiei sale. Asadar, din 12 iulie, educatia din Romania s-a capatuit cu o lege de asigurare a calitatii.
Necesitatea unei astfel de legi nu poate fi pusa la indoiala atita timp cit Romania vrea se fie consecventa cu politicile Uniunii Europene.
Strategia Lisabona si Procesul Bologna (vezi nr. 259 al Observatorului cultural) presupun parcurgerea unor pasi care pina in acest moment s-au lasat asteptati. Initiativa ministrului Mircea Miclea nu este intimplatoare. Ea doar incearca sa readuca reforma educatiei la zi.
Trebuie sa mentionam ca prevederile prezentei legi sint cel putin revolutionare pentru sistemul de educatie. Aceasta in cazul in care legea va fi aplicata, neaplicabilitatea acesteia fiind una dintre principalele critici care i se aduc.
nnn Implicatiile legii
Prima implicatie si cea mai vizibila la o prima privire este infiintarea dintr-un foc a doua agentii de asigurare a calitatii, aferente educatiei universitare si, respectiv, preuniversitare: Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamintul Superior (ARACIS) si Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamintul Preuniversitar (ARACIP).
ARACIS preia patrim
