Evolutia sportivilor romani la Mondialele de inot a aratat starea exacta a natatiei romanesti, dependenta in ultimii ani doar de sase sportivi de exceptie. Cam acelasi lucru se asteapta si de la Mondialele de atletism, care vor incepe peste citeva zile Desi toata atentia iubitorilor de sport este indreptata spre fotbal, operatiunea "scoateti capul in Europa" si apropiata reluare a campionatului sucindu-ne, ca de obicei, mintile, ar fi bine sa ne indreptam atentia si spre alte sporturi, care, in decursul ultimului deceniu, ne- au rasfatat cu performantele, trecind apoi, spre zilele noastre, intr-un declin accentuat. Nu intimplator, acest articol apare acum, la putin timp dupa incheierea Mondialelor de natatie de la Montreal si la putin timp inaintea startului Mondialelor de atletism de la Helsinki. Pentru ca, o fi fotbalul sportul rege, dar, o data la patru ani, trebuie sa imprumute coroana altor sporturi, iar sporturile care tin capul de afis al Jocurilor Olimpice sint, vrem-nu-vrem, tocmai atletismul si natatia. Au trecut cinci ani de la rasunatorul succes al inotului romanesc la Olimpiada de la Sydney si pastram in memorie finisurile devastatoare ale Dianei Mocanu in cele doua probe de spate. A trecut doar un an de la Jocurile din capitala elena si ne ramine inregistrata pe retina si in memorie victoria Cameliei Potec la 200 m liber. Am ajuns in anul de gratie 2005 si nu incetam sa ne minunam cum de s-a stins generatia aceea aurita a natatiei romanesti si de ce nu apar noi talente din urma, care sa continue morisca medaliilor la marile competitii. Nu indraznim sa vedem adevarul limpede ca lumina zilei: ca acea "generatie de aur" a insemnat, de fapt, sase talente iesite din comun: Beatrice Cislaru, Diana Mocanu, Camelia Potec, Razvan Florea, Dragos Coman si Ioan Gherghel. Incepusem sa ne comparam cu SUA si Australia, dar medaliile obtinute in ultimii ani au fost ope