Osama – coproductie afgano-olandeza, 2003
Regia si scenariul Siddiq Barmak
Distributia: Marina Golbahari, Arif Herati, Zubaida Sahar, Mohamad Nader Khadjeh, Mohamad Haref Harati, Gol Rahman Ghorbandi, Khwaja Nader, Hamida Refah
Spre rusinea mea, am asupra Afganistanului contemporan o imagine cu totul vaga, abstracta, construita din informatii putine, ciupite din stiri care repeta termeni precum saracie, regim de teroare, fundamentalism, razboi, foamete. Tocmai de aceea filmul Osama a avut asupra mea un efect paradoxal.
Pe de o parte, Afganistanul a capatat o imagine percutanta, concreta, prin intermediul povestii spuse de regizorul Siddiq Barmak. Caci dintr-o anumita perspectiva Osama nu (mai) e un „simplu“ film, ci o sinecdoca pentru lumea afgana; marcile specifice cine-verité-ului slujesc acestui efect, incepind cu primul cadru al peliculei, in care apare pustiul afgan Espandi ce se adreseaza direct camerei in spatele careia este subinteleasa prezenta unui reporter strain aflat in cautarea realitatii, si continuind cu imaginile care surprind live o manifestatie a femeilor afgane si represiunea acesteia.
Pe de alta parte, povestea fetitei de 12 ani care incearca sa treaca drept baiat pentru a scapa de urgia talibana impotriva femeilor (iata o situatie in care cuvintul „misogin“ suna de-a dreptul palid, daca nu ludic!), deci povestea dramatica a schimbarii (nereusite) de identitate sexuala cu simplul scop de a supravietui mi s-a parut de-a dreptul neverosimila prin contextul ei, prin mentalitatea pe care o devoaleaza si care, prin comparatie, imi arata ca Romania e o tara de-a dreptul normala, „la mijloc de bine si rau“.
Osama reconstituie o tragedie la scara nationala, care pare plasata la o imensa distanta temporala de spatiul romanesc si poate tocmai de aceea are aerul de neverosimilitate al unei fictiuni. Intil
