Cristian Badilita a studiat limbi clasice (greaca veche si latina) la Bucuresti. Apoi si-a luat doctoratul la Sorbona, iar acum, dupa nici zece ani de activitate editoriala si publicistica, este cel mai cunoscut tanar savant al nostru.
Cartile publicate de Badilita sunt numeroase. Spatiul acestei rubrici s-ar epuiza numai cu citarea lor.
Tanarul savant stie doua limbi vechi, dar cand scrie are limba proprie despicata in doua. Stilul eruditiei patrologice ar fi un spic. Pamfletul ar fi celalalt.
In stilul (spicul) pamfletar, Badilita are si talentul de a da cu bata in balta. Recent, pe 26 iulie 2005, in "Adevarul literar si artistic", il cearta rau de tot pe Nicolae Manolescu ca si-ar fi descoperit o precara vocatie teologica comentand "accidentul nefericit de la Tanacu".
Nici vorba de asa ceva. Nicolae Manolescu comentase crima de la Tanacu in "Romania literara" din 13-19 iulie 2005.
Tinea, acolo, sa atraga atentia ca moda sfintirii diferitelor monumente, sedii politice si altor locatii laice, precum si senzationalismul ignar al presei pe marginea unor subiecte paranormale ar putea avea o legatura cu mentalitatea celor care, la Tanacu, au "asistat" crima ce, apoi, a devenit principalul subiect al jurnalelor si telejurnalelor.
Nicolae Manolescu nu facea nici un pas pe domeniul teologiei. Se pastra, prudent, in zona observatiei sociale, morale si mentalitare. E foarte posibil ca intre fenomenele conexate de editorialistul "Romaniei literare" sa nu fie nici o legatura. In fond, esecuri tragice ale practicilor exorciste vor fi existat si inainte de Gutenberg.
Badilita, insa, nu vrea sa vada ce e de vazut. Scopul lui pare a fi acela de a da o lectie. Cui? Cui altcuiva daca nu unei personalitati de prim plan? Ce lectie ar mai fi fost aceea care l-ar fi avut ca material didactic pe necunoscutu
