În timp ce Poli dă piept cu Juventus, aşa, doar pentru desfătarea timişorenilor, CFR Cluj se plimbă prin Europa şi scoate pe dreapta echipe cu nume mari de prin fotbalul francez şi spaniol, iar Pandurii Târgu Jiu (mare oraş!) îşi prezintă lotul pentru noua ediţie a Divizei A, cu muzică şi vedete la firul ierbii, la Târgu Mureş se întâmplă lucruri normale: echipa de futsal FC Transilvania şi-a împrăştiat jucătorii prin ţară, în aşteptarea unui semnal care să arate dacă mai are rost sau nu să-şi adune jucătorii în jurul mingii, ASA se gândeşte dacă e mai bine să joace în C cu riscul de a pica în D, ori să joace în D, cu şanse de a promova în C, Gaz Metan vrea să-şi alcătuiască o echipă tânără, care să îmbătrânească tot în eşalonul III, conducătorii echipei de baschet BC Mureş se întreabă de ce votează consilierii locali bani pentru sport, dacă primarul nu-i dă, echipa de volei CSU Gaz îşi face planuri pentru un loc pe podium, însă asta nu mai interesează pe aproape nimeni şi, în fine, handbalistele de ligă secundă de la Mureşul Târgu Mureş visează să ajungă în prima ligă, dar aproape în fiecare an visul acesta se transformă într-un coşmar.

De fapt, un mare coşmar (aici am vrut să ajung) este tot ce se întâmplă în acest oraş, când vine vorba de sport. Îmi pare rău să o spun, dar încep să cred că naivitatea e un cuvânt care nu mai cuprinde exact (adică e un termen prea blând) starea mentală a celor câtorva sute de oameni, care mai au un dram de speranţă că în Târgu Mureş există consilieri locali şi oameni în fruntea Primăriei care fac ceva dezinteresat pentru sport. Ca să mai mişti ceva trebuie să fii ori bun prieten cu cel de care depinde o semnătură, ori să fie vorba de interese comune.

Dacă nu îndeplineşti niciuna dintre cele două condiţii trebuie să te resemnezi, să te mulţumeşti cu ideea că în oraşul tău minunat poţi face doar sport de plăcere, prin