"Profesia actorului, ca si a copilului, e jocul de-a..."
- Anotimpul vacantei este un bun prilej de a vorbi despre activitatea Teatrului National pentru copii, pe care il conduceti cu un entuziasm debordant. Cu ce ispravi va mai laudati?
- Cea mai recenta izbanda a fost legata de Festivalul International de teatru de la Sibiu, la care sectiunea pentru copii a fost Joc-Copilarie-Teatru. Am desenat afara, in aer liber, cel mai mare sotron din cate exista, si in fiecare dintre cele 10 patrate, am desfasurat un alt basm. Numarul 10 - numar "totalitar", pentru ca le cuprinde pe toate - ne-a purtat noroc. Toti copiii Sibiului au fost in strada. Venim la Sibiu de trei ani si avem un public numeros, de copii si parinti. Cele doua editii anterioare au cuprins teme ca "Jocul de-a teatrul", "Jocul de-a Shakespeare", si acum, "Povesti romanesti". Cu aceasta ocazie, am lansat si un Cd cu cele mai frumoase povesti pe muzica, iar personaje ca Harap-Alb ori Spanul au avut fiecare aria lor, ca la opera. Noi, cativa actori, am jucat personajele "railor", iar copiilor le-au revenit partiturile personajelor "pozitive". In felul asta, ii deprindem sa invete sa lupte pentru ideile frumoase ale personajelor, ii "antrenam" ca sa castige batalia si sa devina ei Invingatorii. Si totul, fara a da impresia ca ii "dascalim", ci in modul cel mai simplu, firesc si atragator, jucandu-ne. Ei intra in jocul nostru si se aleg cu sentimente si convingeri minunate, iar pentru actori, castigul e imens: libertate totala pentru improvizatie, fantezie si firesc. Profesia actorului, ca si cea a copilului, e "jocul de-a...". Pana la urma, ce ne uneste pe toti e iubirea pentru ceea ce facem. In directia aceasta, la Teatrul National din Bucuresti, mi-am format o echipa de 10 actori, dintre tinerii absolventi, dar si dintre cei mai cu experienta, cum e cuplul Ada Navrot si Dani Popescu, actori s
