Mureşeni Zi de Zi

Am întâlnit o mureşeancă care m-a privit în ochi spunându-mi sincer: "ce mi-am dorit să am, am". Nu este directorul vreunei instituţii şi nici patronul vreunui magazin. Născută în Reghin, Kovacs Gizella este angajata firmei SC Valpet SA de trei ani de zile, iar meseria ei constă în a pune pavaje. Are 49 de ani, este mama a patru copii şi bunica a şase nepoţi. "Asta mi-am dorit totdeauna, copii sănătoşi şi o casă unde să stau. În rest, orice necaz e trecător şi orice problemă se poate rezolva", spune Gizella. Femeia a lucrat timp de 20 de ani în Hunedoara, tot la munca de pavaj, iar pentru cei patru copii care-i avea de crescut s-ar fi mutat oriunde i se oferea o pâine. "E foarte greu să găseşti un loc de muncă în zilele noastre. Am fost şi în şomaj şi nu e foarte plăcut. Banii sunt cei care vorbesc în ziua de azi. Dacă ştii limba lor, e bine. Dacă nu, mori de foame". Pentru ea nu contează faptul că este muncitor necalificat, ci felul în care îşi face meseria. Dacă este angajată cu un program de opt ore de lucru pe zi pe un salariu cu care a fost de acord, n-ar putea să tragă chiulul şi să bea cafele toată ziua. De teama de a nu-şi pierde un loc de muncă de care depinde financiar. "Eu nu-mi doresc decât să ţină firma asta cât mai mult. Cât îi merge şi ei bine, îmi merge şi mie. Nu mai am nici vârsta care prezintă o serie de avantaje şi nici starea necesară de a o lua de la început într-un alt oraş sau să învăţ o altă meserie", ne-a mărturisit Gizella. Modestă şi cu limită la plapumă atunci când trebuie să-şi întindă picioarele, femeia este mulţumită cu ce i-a oferit viaţa tocmai pentru că nu a avut mari pretenţii. Nu s-a amăgit şi nu a fost dezamăgită. "Dacă omul are sănătate, atunci are de toate. Dacă are două mâini şi două picioare, atunci face şi desface cum vrea el. E cel mai reuşit cadou primit de la cer", a încheiat femeia.

Amali