Sport extrem la mare. Dana Ciobanu, reporterul Jurnalului National, a sarit cu parasuta in compania sportivilor din lotul national, la Tuzla. Viteza, soc, liniste, racoare, frica, bucurie, emotie, adrenalina, comunicare, satisfactie. Enumerarea acestor cuvinte nu este intamplatoare, ci doar rezumatul modest al experientei unui salt cu parasuta, in tandem.

I-am regasit pe prietenii nostri de la Aerodromul Tuzla-Constanta asaltati de musafiri, 15 norvegieni, 7 bulgari si un roman, uniti de acelasi hobby - saltul cu parasuta. Timp de o saptamana, de dimineata pana la apusul soarelui, impatimitii de zbor au sfasiat cerul de deasupra Tuzlei cu parasutele lor colorate. O pasiune periculoasa, o sa spuneti! Statisticile arata ca nu este mai periculoasa decat condusul unei masini. Dar ele nu pomenesc nimic despre senzatiile traite in timpul unei astfel de experiente!

INSTRUCTIUNI. N-am brevet de parasutist, asa ca singurul mod in care am putut sari a fost in tandem. Bun si asa, decat deloc, mi-am zis. Oricum, nu mi-e frica. Insotitorul meu, Adi Costandache, zis Timi (fiindca este din Timisoara), are peste 1.500 de salturi la activ. Il stiu de anul trecut, cand l-am intalnit, tot la Tuzla, alaturi de lotul national de parasutisti al Romaniei. Imi da o bluza barbateasca, atat de mare, incat trebuie sa-i suflec de doua ori manecile si sa o indes mult in blugi, sa nu ma pierd in ea. Apoi, imi da sa completez o declaratie pe propria raspundere. Citesc, semnez si-mi fac cruce cu limba in cerul gurii. Intre timp, viitorii mei colegi de vazduh isi pliaza cu multa grija parasutele. Fiecare bucatica de material si fiecare ata neimpachetate cum trebuie pot declansa o reala problema acolo, sus. Ma las de bunavoie incorsetata in hamurile care ma vor lega de Timi in aer si deschid bine urechile la instructiunile pe care mi le da. "Eu dirijez comenzile parasutei, dar trebui