OCHIUL SOACREI "Spune-mi ce gatesti ca sa-ti spun cine esti". Oare cine-o fi spus prima data asta? In orice caz, trebuie sa fi fost o soacra interesata de aptitudinile culinare ale nora-sii. Ca raspuns, nora a dus-o la restaurant. Cred ca v-ati dat seama despre ce nora e vorba. Si despre ce soacra. Dar sa spunem ca cina de la restaurant a avut loc pentru a marca descinderea in Capitala a parintilor ei si nu pentru a-i masca precare manifestari gastronomice. La urma-urmei, sa recunoastem cu totii ca sotia fiului meu nu gateste chiar atat de trist.
Intalnirea dintre mine si cuscri a fost placuta si instructiva, ca de fiecare data, parere impartasita si de Domnul Socru. Si pentru ca iesirea la "local", vorba poporului, reprezenta ceva special, fiecare s-a gandit sa arate cumva lucrul asta. Eu m-am facut la par, adica permanent, Domnul Socru a servit alcool de unul singur, nora-mea si-a montat cerceii achizitionati din magazinul de desfacere a produselor incase, iar fiul meu... asa mai departe. Numai cuscrii si-au pastrat firescul si naturaletea, participand la masa festiva in aceleasi haine cu care au coborat din tren. Restaurantul, inghesuit si slab luminat, cum a tinut sa precizeze cuscrul cand a dat cu ochii de masutele cochete pe care ardea cate o lumanare ornament, ne-a oferit un meniu "plin de aventura ca o calatorie in jurul lumii", asa cum reiese din prefata la lista de bucate.
Inarmati cu linguri si cu furculite, ne-am aventurat, daca pot spune asa, prin respectivul meniu ce a provocat unele reactii si note de calatorie. Astfel, ciorba de burta nu a corespuns normelor in vigoare, fiind cam transparenta si fara matisoare (fara bucati de carne, am dedus eu), cum mi-a soptit cuscra cu gura plina. Pestele cam crud, ca si sosul in care "se relaxa", remarca umoristica (si da-i ras) a aceleiasi dragi cuscre, "dumnealui" disparandu-i totusi cu repeziciune d
