Carol I a incercat sa isi protejeze averea. Colectia de arta, tablourile lui El Greco, era cea mai draga regelui. Cui a lasat-o regele spre ingrijire mai departe?
Astazi inauguram un proiect, in colaborare cu Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale, in care ne propunem sa va prezentam saptamanal documente mai putin cunoscute din istoria romanilor.
Ca sa afli cat valoreaza viata unui om in cifre ii cantaresti bunurile. Daca in cazul unui om simplu tragi linia dupa trei enumerari, lucrurile devin ceva mai complicate cand vorbim de un rege. Averea primului rege al Romaniei, Carol I, "se afla" in testamentul sau.
Carol I a trecut la cele vesnice in toamna anului 1914, la varsta de 75 de ani. La 15/26 februarie 1899, regele a crezut de cuviinta ca e momentul sa lase ordine stricte in ceea ce priveste modul in care averea sa va fi impartita de descendentii sai dupa moartea sa: "Avand aproape 50 de ani, privesc ca o datorie ca sa ma hotarasc a lua cele din urma dispozitii. Alcatuind acest testament, gandesc inainte de toate la iubitul meu popor pentru care inima mea a batut neincetat si care a avut deplina incredere in mine. Viata mea era asa de strans legata de aceasta de Dumnezeu binecuvantata tara, ca doresc sa-i las, si dupa moartea mea, dovezi vadite de adanca simpatie si de viu interes pe care l-am avut pentru dansa. Zi si noapte m-am gandit la fericirea Romaniei, care a ajuns sa ocupe acuma o pozitie vrednica intre statele europene; m-am silit ca simtamantul religios sa fie ridicat si dezvoltat in toate structurile societatii si ca fiecare sa implineasca datoria sa, avand ca tinta numai interesele statului", motiva regele gestul sau.
"Acest testament s-a pastrat numai sub forma tiparita. Limba in care isi redacteaza testamentul este cea germana, iar scrisul marunt ii fac pe cercetatori sa afirme ca este semn de chibzuinta. I. Gh. Duc
