In urma cu cateva luni, relansarea ziarului Cotidianul debuta in forta cu o serie de anchete privitoare la felul ciudat in care o serie de magistrati bucuresteni reusisera sa intre in posesia unor imobile, in "buricul" Capitalei. Primul caz a fost cel al presedintelui Tribunalului Bucuresti, Maria Huza, ziaristii Cotidianului descriind in amanunt modul "ilegal si grosolan in care a pus mana pe o casa in Capitala". Unul dintre ziaristii de investigatie care au lucrat la acele anchete in serie a fost si Cristina Hurdubaia. Cu toata revolta, cu toate reactiile starnite, cu tot scandalul iscat, jurnalista spune ca efectul a fost imprevizibil : "Chiar nu ma asteptam sa nu se ia nici o masura". Aceasta este, probabil, povestea a sute de ziaristi de investigatie din tara, care isi fac meseria, aduc probe, fac dezvaluiri si, la final, trebuie sa suporte ideea unei indiferente crunte a autoritatilor cu privire la ilegalitatile semnalate. Unii, dezamagiti, descurajati, suparati pe ceilalti si pe ei insisi, renunta. Pe altii, acest gen de reactie ii inversuneaza si cumva ii motiveaza sa mearga mai departe, sa continue ceea ce de foarte multe ori pare a fi o lupa cu morile de vant ale tranzitiei romanesti. E si cazul Cristinei Hurdubaia. Metehnelse presei de investigatie investigatie se poate transforma intr-o arma redutabila, care poate lovi pe la spate. Timp de foarte multa vreme santajul prin anchete sau dosare de presa a fost un fenomen despre care nu s-a vorbit. Ziaristi curati, ziaristi murdari, aproape toti au preferat sa pastreze acest subiect drept unul tabu. Nu e drept ca, sub lozinca "informarii cetateanului", sa se poarte razboaie economice, sa se faca afaceri oneroase, sa se execute inamicii politici sau concurentii rivali ai patronului de presa sau ai prietenilor acestuia.
"Santajul, spune Cristina Hurdubaia, are prioritate in mass-media romanesti, in specia
