Gabriel Liiceanu spunea despre Romania ca este tara in care "totul trebuie (re)facut".
Poate, mai putin schema spagii care functioneaza perfect in toate straturile societatii romanesti, in toate institutiile, si pe verticala, si pe orizontala. Un sistem caruia, ani de zile, i s-a cautat antidot si i s-a dat imunitate. Tot ceea ce s-a facut pana acum pentru combaterea mult hulitei coruptii, a fost praf in ochii prostimii. Marii corupti sunt tot de neatins, averile le sunt consolidate, conturile, trecute pe numele unor oameni de incredere. L-am vazut pe Pavalache, pe care P.N.A.-ul ni l-a fluturat ani de zile pe sub nas ca marea izbanda in lupta anticoruptie, dar nu am vazut nici un membru al fostului guvern macar cercetat penal. Am vazut agenti de circulatie, politisti, politisti de frontiera arestati, dar nu am vazut nici un chestor incatusat. Am vazut vamesi retinuti, dar nu am auzit de vreun sef de vama care sa-si fi sfarsit cariera dupa gratii. Chiar daca prea putini dintre ei luau spaga pe cont propriu. Acolo unde se lucreaza cu ghiotura de bani, spatele il tine intotdeauna cel aflat pe urmatoarea treapta in ierarhie. Si nu din amabilitate.
Se anunta o toamna a rechinilor, o toamna in care toate structurile anticoruptie - carora putini le mai stiu numarul - vor functiona cu motoarele turate la maximum, o toamna in care dosarele care frigeau la degete se vor deschide ca niste cutii ale Pandorei, lasand sa iasa la suprafata toata mizeria ascunsa de ochii lumii de-a lungul ultimilor ani. Asta ni se promite...
Ne este, insa, greu sa credem ca vom asista la un asemenea act de dreptate, din cel putin doua motive. Primul - in structurile statului care pot face ceva in acest sens exista sabotori - slugi ale fostului regim - care, in mod ciudat si inexplicabil, au fost acceptati sau tolerati in functii de unde pot asigura bunul mers al unui sistem care a r
