Lunea, ziua in care americanii cred ca se fabrica cele mai proaste automobile, mesterii trezindu-se mahmuri dupa week-end, presedintele Basescu ne-a construit obis-nuinta unei declaratii politice. Cazuta abrupt, dupa o sindrofie cu lautari, spusa starorestelui de la Cotroceni ia prin surprindere, cocoseaza spinari, rupe oase. Protejati de Fecioara Maria, a carei zi s-a nimerit sa fie praznuita luni, aceasta saptamana ne-a ferit de mania prezidentiala. Zic ne-a ferit pentru ca, pe langa politicienii mafioti, presa, printr-un reprezentant abandonat in anonimat de presedinte, si-a incasat lunea trecuta portia de papara si a gustat din plin otrava maniei unsului natiei.

Intre mafia afaceristilor verosi, bine pozitionata langa mafia politica si alergand cot la cot cu mafia justitiei si cea a vamilor, mafia presei si-a dobandit identitate prin simpla rostire. La inceput - nu? - a fost cuvantul. Iar cuvantul a fost rostit nu de tata Floarea din Deal, ci de Maria Sa Prezidentul in persoana. Neindicarea gazetarului odios ne arata pe toti prezumtivi ticalosi, o vina colectiva, ca o negura otravitoare, planand peste scafarliile tuturor manuitorilor de plaivas. Stii, m-am plans unui specialist in chestiuni mafiotice, scolit la Oxford si cativa ani peste Ocean, fac parte dintr-o tagma mafiota. Cum ma pot vindeca? Simt calti pe condei si ma apasa o vina aproape ancestrala, inrudita cu a pacatoasei Eve care, impinsa de sarpe, si-a lipit sfarcurile dintilor de marul interzis. Da-mi un sfat. Specialistul in mafii, nenascut pe malurile Dambovitei, ci undeva mai spre buricul batranului continent, a ras. A ras cu pofta. In primul rand, zice el, in Romania - am studiat temeinic aceasta tara - nu exista mafie. Exista in schimb, cu duiumul, clici. Stii ce-i clica? Si mi-a explicat pe indelete deosebirile, departajarile, nuantele. N-am luat notite, nefiind pregatit pentru o lectie doc