Dupa principiul "un presedinte care vorbeste fara probe va sa zica nu le are", tot bibicul si patriciul tulburat in micul lui paradis cu parfum mafiot s-a pornit sa urle ca din gura de sarpe: dovada, unde e do-va-da? In hora perfizilor s-a prins de curand si premierul. Iluminat pesemne de icoanele de la Nicula, Tariceanu a elaborat metafizic: "Vorbele zboara si, in final, ceea ce ramane sunt faptele". Parsiva manevra! Stie bine ca presedintia nu poate produce probe. Am fi mai rau decat congolezii. Probele, anchetele, sentintele sunt treaba justitiei. Or, in nici o democratie inca nu s-a inventat Presedintia Nationala Anticoruptie. Dar este sansa lui Tariceanu sa-l "dovedeasca" pe Basescu. Un fel de meschina razbunare. Pe Basescu, nu-i asa?, l-a cam luat gura pe dinainte din moment ce nu-si poate proba acuzatiile. Nu-i chiar asa. Daca-i recitim primele declaratii, aflam ca premierul stia tot: "Am avut surpriza sa constat ca era foarte bine informat dl prim-ministru despre cercurile de afaceri din jurul unor ministere si al unor ministri - despre cercurile de influenta, nu de afaceri!". Banuia si cam ce avea sa urmeze: "Stiu ca maine va sari acelasi cor care vrea sa ascunda tot, si vor umple presa - "Basescu sa dea nume!"". Dar, pana la urma, toata lumea, inclusiv Tariceanu, s-a prins. Doar ca adevarata dezbatere trebuia deturnata. Si au deturnat-o. Cum? Invaluind-o in clasicele perdele de fum. Demonizarea presedintelui. Ba ca nu trebuia sa-si spele rufele coruptiei in public, ca s-a intins mai mult decat plapuma constitutionala, ca prea isi da aere de premier. Unii s-au apucat foarte serios de sapaturi genetice si au pretins ca i-au descoperit o suvita de tatar in istoria familiei. Exaltatii au vazut fracul lui Bonaparte sau tunica lui De Gaulle itindu-se de sub tricoul de marinar. Limitatii au vazut doar razboiul dintre palate. Curios, Tariceanu a traversat scandalu