Nu stiu citi isi dau seama de locul pe care il ocupa Toma Pavel in cadrul disciplinei care inca se mai numeste teoria literaturii. Profesor de literatura franceza si comparata la Universitatea din Chicago, T(h)oma(s) Pavel este unul dintre cele mai importante nume pe care le-a dat scoala romaneasca in acest domeniu. Facind parte dintr-o generatie exceptionala, cea care s-a format in ultimii ani ai activitatii lui Tudor Vianu, a carei istorie asteapta sa fie scrisa, el este singurul nume romanesc citat si folosit de Antoine Compagnon in cartea-bilant Le Démon de la théorie (Demonul teoriei).
Plecat din Romania in urma cu mai bine de 35 de ani, Toma Pavel s-a impus prin elaborarile sale teoretice si aplicate, printre care se numara studiul de referinta despre structuralism, Le Mirage linguistique (Minuit, 1988, trad. rom. Mirajul lingvistic, Univers, 1993) sau Fictional Worlds (Harvard UP, 1986, trad. rom. Lumi fictionale, Minerva, 1992), lucrarea care a impus in jargonul teoretic conceptul din titlu. In ultimii ani, interesul lui s-a indreptat spre literatura pre-moderna, un peisaj mai putin frecventat, din care ies in evidenta titluri precum Etiopicele lui Heliodor, Amadis de Gaula sau Astrée de Honoré d’Urfé.
Acest interes s-a concretizat pina acum in doua lucrari: L’Art de l’éloignement. Essai sur l’imagination classique (Gallimard, 1996, trad. rom. Arta indepartarii. Eseu despre imaginatia clasica, Nemira 1999) si La Pensée du roman (Gindirea romanului, Gallimard, 2003). Daca in primul studiu avem de-a face cu o analiza a literaturii franceze a secolului al XVII-lea din punctul de vedere al modelelor culturale care dominau imaginatia scriitorilor acelei vremi, cel de-al doilea este o ampla istorie a romanului, condusa de o perspectiva axiologica si de o dorinta de a pune in evidenta in ce masura, si mai ales cum, romane care apartin unor
