Prefer sa scriu aceste lucruri, decat sa le rostesc, intrucat nu este frumos sa vorbesti cu gura plina. Nu cred ca mai este cazul sa reiau presupusa afirmatie a presedintelui Basescu facuta intr-o noapte, la o carciuma (aceeasi), unde domnia sa se afla impreuna cu doua consiliere prezidentiale , cu un director de ziar, un realizator de televiziune si un redactor-sef adjunct al unui saptamanal. Domnul Basescu incerca, folosind o comparatie erotica si zoologica, sa exemplifice, cat mai clar si mai concentrat, pe intelesul tuturor celor de fata, conceptia si determinarea presedintiei in ceea ce priveste politica externa a Romaniei. A reusit, dupa parerea mea. Multa lume a fost scandalizata, intrucat discutia, presupusa a fi off the record (expresie la moda), a ajuns on the record, si anume pe buzele tuturor. Si uite asa, din gura in gura, intocmai ca folclorul-din care intamplarea va face fara doar si poate parte-a inceput sa circule. S-a scris mult pe tonuri acuzatoare despre deontologia profesionala a directorului de ziar care a facut publica strategia prezidentiala, in toata oralitatea ei. Pe mine nu ma intereseaza deloc acest subiect. Cu atat mai mult cu cat, desfasurarea evenimentelor este un d...jà vu semanand cu o stire de la ora 5:00. De cate ori nu am vazut cum romanasi de-ai nostri, prieteni la catarama, ba chiar mai mult, comeseni, se duceau la crasma , zaboveau activ cateva ore, dupa care se luau la cearta si se paruiau de-i stia tot satul , ba mai venea si televiziunea sa transmita evenimentul national. Deci alba-neagra deontolgiei ma lasa rece. Ce ma intereseaza insa, este alegerea de catre presedinte a licuriciului ca fundament pentru expozitiunea strategiei domniei sale intru propasirea neamului. De ce nu l-au inspirat coropisnita, ornitorincul sau pelicanul? De ce tocmai licuriciul? Suntem tentati sa credem ca arbitrarul si optiunea aleatorie au marcat,