La 2 Mai traieste-un "Mos Craciun", pescar lipovean, sange din sangele primului lipovean care s-a-ntelenit aici. La 81 de ani, e ultimul vorbitor de limba slavona al carui grai mai rasuna-n biserica.
N-as fi crezut ca la 2 Mai se-ascund atatea natii, razboaie, boieri si povesti pescaresti, la numai cateva sute de metri de plaja curata si apa cristalina. Ei bine, 2 Mai e cu mult mai mult decat o oaza de liniste pentru turistii estivali care se-ascund de zarva statiunilor suprapopulate de la malul marii. Ascultatorii cuminti si curiosi n-au decat sa-ntrebe de nea Romca, pescarul lipovean. Povestea locurilor e tainuita strasnic in amintirile lui curios de limpezi, la cei 81 de ani care l-au cocosat si i-au albit barba lunga si deasa, de Mos Craciun. Pentru ca acesta e semnul pe care orice locuitor din zona ti-l va indica, daca-ntrebi de batranul intelept.
DIN RAZBOI, LA C.A.P. Pe cand traia bunicul povestasului nostru, la 2 Mai nu erau mai mult de 10 familii de scopeti. A venit razboiul, bunicul a plecat la razboi, iar bunica s-a mutat la Jurilovca, de frica nemtilor. In 1918 s-au intors amandoi la 2 Mai unde-au gasit aceleasi 10 familii pe care le lasasera, si cu ei, singurii lipoveni ai locului. Incepuse pe-atunci migratia tulcenilor la munca, in 2 Mai. In 1924 au venit alti "colonisti", din Arges, carora statul le daduse casa, boi, plug, 9 ha de pamant si unul de islaz, pentru agricultura. Comunismul a adus si mai multa lume la 2 Mai, printre care si tatari, o data cu infiintarea C.A.P.-urilor. Atunci, prin 1955, au inceput s-apara si turistii incantati de minunatia de plaja din care-acum, ne povesteste nea Romca, n-a mai ramas nici pe sfert.
RUSII CU PESTELE, TATARII CU BOSTANA. Uite-asa, una cate una, s-au ridicat peste 240 de case de lipoveni la 2 Mai, doar vreo 13-14 de tatari si restul de romani. Ca sa traiasca, si-au impartit muncile. Ai nostr
