17 septembrie 1909 Aici, la portile Orientului, a sosit intr-o zi, din tinuturile ploioase ale Angliei, Maria, principesa de Edinburgh, cea care avea sa devina regina Romaniei. Memoriile pe care le-a lasat in urma sub numele "Povestea vietii mele" dezvaluie extraordinara calatorie pe care sufletul acestei femei a facut-o prin viata si prin lume. Lasand in urma tot ceea ce tinea de specificul englezesc, de la mancarurile cunoscute "marmelada, smantana de Devonshire, pesmetii speciali numiti «scons», prajiturile, painea alba, mare si groasa" si pana la "pervazul ferestrei mele care se deschidea deasupra pajistei, o adevarata pajiste englezeasca de un verde intens, neteda, deasa, moale sub picior", Maria a pornit inspre alte tinuturi... Bucurestiul, Sinaia, Romania. "Sinaia e intr-adevar un loc frumos; (...) fu pentru mine o incantare, o mantuire si o desfatare." Foisorul de la Peles si apoi Pelisorul aveau sa devina locurile cele mai dragi ale reginei. Dar si mai dragi decat castelele, reginei Maria i-au fost padurile Sinaiei, prin care obisnuia sa umble pe calul ei, Cerchez...

Ii placea adesea sa mearga si sa manance in mijlocul naturii, desi gasea ca apucaturile rigide ale regilor si ale diplomatilor nu se potriveau deloc cu astfel de picnicuri si aminteste in acest sens episodul vizitei imparatului Franz Iosef, pe care regele Carol l-a invitat la o plimbare pe jos pana la Stana, unde au luat parte "la un dejun mai mult sau mai putin rustic". De asemenea, plimbarile spre Busteni si curtea bisericutei mohorate unde "unchiul" Carol tinea cu tot dinadinsul sa-si duca oaspetii pentru a-i servi cu sandviciuri cu piept de pui ii starnesc reginei zambetul. Mai ales ca in timp a reusit sa-l faca sa renunte la aceste plimbari, invitandu-i pe oaspeti la casuta ei si servindu-le ceai in "cescute pictate cu maci" si "tot soiul de bunatati mai putin invechite decat