28 SEPTEMBRIE 1906 Regina Elisabeta a Romaniei, principesa de Wied si sotie a regelui Carol I, a ramas cunoscuta in istoria culturii romane sub pseudonimul Carmen Sylva. Cu o extraordinara sensibilitate, sesizabila de altfel in toate lucrarile ei literare, regina scriitoare, cum a fost adesea numita, s-a implicat adanc in tot ceea ce a insemnat istorie si traditie a poporului roman. "Am avut in partea mea rara fericire de a auzi cantecul Romaniei, cand era inca ascuns in necunoscut. El m-a facut de am patruns in inima poporului meu, parc-as fi din el nascuta. Da. Dintr-insa din nou m-am nascut, caci ce simt, la ce scoala am invatat? Lumea basmelor romanesti m-a inconjurat cu tot farmecul si versul romanesc a cantat in inima mea."
De aceea, in volumul "Povestile Pelesului", aparut prima data in 1883, la Leipzig, se va observa mai bine decat in oricare alta parte puternica amprenta a povestilor romanesti. Si fiecare munte din Bucegi isi va afla legenda lui. Astfel, in viziunea scriitoarei, Peles e un voinic minunat cu parul cret si ochi adanci, albastri, Jipii, doi frati gemeni care iubesc aceeasi fata... Felul in care Carmen Sylva isi construieste povestile dovedeste cunoasterea profunda a vietii oamenilor obisnuiti, a realitatilor satului romanesc. De la horele din zilele de sarbatoare, cand flacaii isi alegeau miresele, si pana la asezarea mesei si la felurile de mancare traditionale, regina nu omite nici un detaliu. Muntele Furnica, apoi Caraimanul, Varful cu Dor sau Piatra Arsa, Jipii si Urlatoarea se nasc pe rand, repovestite.
Cucerita in aceeasi masura de frumusetile din jurul Pelesului si de sufletul oamenilor de prin aceste locuri, Carmen Sylva nu va ramane indiferenta nici la harul eminescian, iar intalnirea cu poetul, caruia ea insasi ii va oferi o ceasca cu ceai, o va marca pe regina pentru totdeauna. "Mi-am dat foarte bine seama ca din to