Daca ar fi sa ne luam dupa miscarea anti-razboi, aceasta ar fi retragerea imediata a trupelor americane. Cindy Sheehan, mama unui soldat ucis pe front, si-a asezat cortul in fata ranch-ului lui George W. Bush de la Crawford si a devenit dintr-o data portdrapelul opozitiei fata de razboi. Gestul ei a fost imitat de activistii din toata America. Pe masura ce se apropie alegerile partiale, democratii ridica tot mai mult tonul, cerand o strategie de retragere, care sa limiteze daunele provocate de "politica catastrofala a administratiei Bush". Teza stangii americane este ca dezastrul este atat de mare incat nu mai poate fi vorba de nici o victorie. Statele Unite nu mai pot spera decat sa reduca cat mai mult costurile, atat materiale, cat si umane. Cum presedintele este la ultimul mandat, tot mai multi congresmeni republicani ingrijorati de soarta propriului mandat incep sa exprime public aceeasi opinie. De partea cealalta, administratia este decisa sa continue aceeasi politica. Bush a spus-o clar luni, la Salt Lake City, in fata a 15.000 de veterani. Continuarea razboiului ar fi o datorie fata de cei peste 2.000 de militari americani ucisi in Irak si Afganistan. Retragerea si izolarea nu ar garanta securitatea, iar el, personal, nu va accepta nimic mai putin decat "victoria totala asupra teroristilor si a ideologiei urii". Asadar, intre stanga si dreapta americane are loc in acest moment un dialog al surzilor, din care este putin probabil sa apara curand o solutie. Motivele sunt in primul rand ideologice si electorale si au foarte putina legatura cu Irakul insusi. Oricat ar striga de mult activistii nostalgici ai anilor '60 ca Irakul devine pe zi ce trece un nou Vietnam, lucrurile stau mult mai sinistru. A lasa in acest moment Irakul pe mainile lui Bin Laden, Al Zarqawi si Moqtada Sadr echivaleaza cu un glonte in capul civilizatiei occidentale. Din acest punct de veder