Biserica şi laicul se întâlnesc în gândurile unui preot. Oamenii cu venituri modeste şi cei săraci vor putea în curând să zâmbescă din nou. Asistenţa medicală şi hrana trupească le va fi asigurată de preotul care le asigură hrana spirituală.
În primăvara lui 1990, preotul Lazăr Ioan punea bazele mănăstirii de la Recea. După doi ani a plecat mai departe pe drumul său, lăsând mănăstirea în grija altora. De 13 ani slujeşte la o mică bisericuţă de lemn pe care a ridicat-o pe un teren gol, în faţa spitalului judeţean Mureş. Bisericuţa este de multe ori neîncăpătoare, iar pe cei care doresc să asiste la slujbă nu-i întreabă nimeni ce religie au. “Toţi suntem copiii lui Dumnezeu şi menirea noastră, a preoţilor, este să aducem alinare celor care vin în Casa Domnului”, este crezul părintelui Lazăr.
Policlinica săracilor
De doi ani, lângă micuţa biserică de lemn “se chinuie să crească” un alt vis al preotului. O policlinică pentru oamenii săraci, pentru pensionarii cu pensii mici şi pentru toţi cei pentru care viaţa înseamnă neajunsuri şi durere. Am căutat să stăm din nou de vorbă cu părintele Lazăr, dar nu l-am găsit. Era plecat să aducă alinare unui suflet. Dar supraveghetorul lucrărilor, Avram Iacob, ne-a spus că nu există “nici o interdicţie în a dezvălui ce se află dincolo de pereţii exteriori ai clădirii”. Aşezământul se ridică exclusiv din banii care se adună în urma slujbelor, a pomelnicelor şi a celorlalte servicii bisericeşti. Nici episcopia, nici Prefectura, nimeni, nu a dat nici un ban.
“Este o clădire complexă. La parter va fi o sală de aşteptare şi o bibliotecă spaţioasă, dar mai ales bogată în cultură spirituală. Urmează o sală administrativă pentru şedinţe şi protocol. Policlinica va cuprinde o sală de aşteptare, un cabinet stomatologic, un ecograf şi un cabinet al medicului de familie, o farmacie şi laboratorul dentar. Toată aparatura