S-au cunoscut într-un club din Cluj-Napoca, în urma cu şase ani. S-au plăcut de cum au dat ochii unul cu celălalt. Au fost atât de fermecaţi încât au uitat să mai schimbe numere de telefon. Aşa că întâlnirea programată pentru a doua zi nu a mai avut loc. Fâstâceala şi lipsa de comunicare i-a costat o despărţire… de trei ani.

Dar destinul i-a adus unul lângă celălalt. Revederea a fost, de fapt, un nou început. Nu s-au recunoscut, dar s-au plăcut din nou. Au stat la taclale, au schimbat numere de telefon, iar a doua zi s-au întâlnit. Aveau amândoi impresia că se ştiu de undeva, că s-au mai văzut cândva. Într-un târziu şi-au adus aminte. În trei ani, căpătaseră o altă înfăţişare. Mai ales Mădălina, care dintr-o roşcată cu părul lung se transformase într-o brunetă tunsă scurt. S-au îndrăgostit nebuneşte unul de celălat.

“Primul lucru care mi-a plăcut la Vio au fost ochii. Are nişte ochi verzi superbi. E şaten cu ochii verzi, iar eu sunt brunetă cu ochii căprui. Sper sa avem copii bruneţi cu ochii verzi sau şateni cu ochii căprui”, spune Mădălina care, încetul cu încetul, a început să îndrăgească totul la bărbatul de lângă ea. “Iubesc tot ce ţine de persoana lui Vio, felul în care mă văd prin ochii lui”. Nici Viorel nu se lasă mai prejos: “Prima dată m-a atras zâmbetul şi lumina ochilor ei, care reflectă bunătatea sufletească. Iar după ce am ajuns să o cunosc mai bine, am început să mă îndrăgostesc de felul ei de a fi, de tot ceea ce înseamnă Mădălina”.

Privind în urmă, mirii mărturisesc că nu le-a fost deloc uşor. La puţină vreme după ce s-au cunoscut, Mădălina a primit viza şi a plecat patru luni în America. A fost o încercare grea pentru amândoi. Erau la început, iar finalul era greu de anticipat. Mădălina nu ştia dacă relaţia lor va mai exista la întoarcerea acasă. La fel gândea şi Viorel, care credea atunci că departarea va aduce uitarea. Însă