Saptamina trecuta, la Scoala de fotbal „Gica Popescu“ s-a aflat si fostul selectioner Emeric Ienei, cooptat in desfasurarea unui program national care urmareste descoperirea tinerelor talente din fotbalul românesc, respectiv a copiilor cu virste intre 12 si 15 ani. Cu acest prilej, Ienei a acordat un interviu GdS, amintindu-si cu nostalgie de perioada petrecuta la Universitatea Craiova. - In turul editiei '96/'97 ati fost antrenorul principal al Universitatii si v-ati familiarizat oarecum cu nebunia de la Craiova, dar imprejurari politice v-au despartit de Banie... - N-am stat decit trei luni in acel tur de campionat, in anului 1996, apoi am fost numit ministru. Imi amintesc cu placere de acea perioada. Ardelean fiind, dupa doar citeva saptamini am fost primit cu simpatie si acceptat de vulcanicii suporteri olteni, ceea ce a contat pentru mine, mi-a creat o placere fantastica. La Universitatea a fost atunci un fel de schimbare de generatii si in acel tur: ’96/’97, s-au reusit unele rezultate bune, dar, ca in fotbal, au fost si unele neimpliniri. Era si o oarecare presiune la Craiova, resimtita mai ales de jucatorii tineri. Pe mine nu m-a afectat foarte mult. Orgoliul fotbalistilor olteni insa a avut atunci de suferit, anume ca ei n-au reusit ceea ce au realizat vechile generatii ale Universitatii. Dupa eventul din 1991, ultimul trofeu important cistigat de Universitatea a fost in 1993 (Cupa României), iar suporterii voiau performanta. - Cum spuneam, ati „divortat“ repede de Universitatea din motive politice si Craiova v-a regretat... - Cel mai mult am regretat eu. De ce? Am vazut la Universitatea o oarecare perspectiva, in sensul ca jucatorii din lot erau foarte receptivi, iar finantatorul si conducatorii de atunci s-au implicat concret in rezolvarea problemelor echipei. Iar la echipa era o unitate, ceea ce a contat enorm. Cum spuneam, regret ca am fost obligat sa pa