Marius Oprea
Mostenitorii Securitatii
Editura Humanitas, Seria „Istorie“, Bucuresti, 2004, 272 p.
La 15 ani de la evenimentele din 1989 lucrurile par a se mai fi asezat in societatea noastra, cel putin la nivel superficial. Fervoarea si tumultul primilor ani de democratie „originala“ s-au stins incetul cu incetul, lasind loc unui oarecare pragmatism, unei adecvari la noua situatie socio-politica. Am avut schimbari de guverne si de coalitii, am intrat in NATO, ne pregatim sa ne integram in Uniunea Europeana. Istoria recenta nu mai prezinta interes deosebit pentru publicul larg, discursul politic anticomunist apare parca desuet. Iar cel mai interesant aspect al acestei transformari este ca nu este „uitata“ (o uitare selectiva, ce-i drept) doar perioada comunista, ci la fel se intimpla si cu primii ani de postcomunism.
- O imagine veridica si greu digerabila
In acest context, cercetarile intreprinse de istoricul brasovean Marius Oprea (cercetator la Institutul Roman de Istorie Recenta) sint remarcabile. Cu talent de jurnalist si acribie de istoric, Marius Oprea ofera in volumul Mostenitorii Securitatii o analiza la obiect a modului in care securistii „au renascut «ca oameni onorabili» dupa 1990, an in care si-au croit din uniformele Securitatii costume Armani“. Cistigul unui astfel de volum nu consta insa doar in informatiile puse cap la cap, conturind astfel o imagine veridica si greu digerabila, ci si in tonul cu care autorul reuseste sa expuna ceea ce are de expus. Fara infierbintari inutile, fara pasiuni zadarnice si fara scrisnete din dinti mustind a ura, doar cu un imens nod in git si cu o senzatie de gol interior sugerata de rindurile lui Vladimir Bukovski, de pe prima pagina: „La un moment dat, am observat un om care de ore intregi scotea pietre din riu, le arunca pe mal si apoi la loc, in apa; era un bolnav psihic las
