A rescris istoria celei mai grele competitii sportive din lume. In prealabil, a invins cea mai cumplita boala de pe lume – aruncindu-se apoi, cu inversunare, in fruntea campaniei pentru stirpirea ei. Si zbang! Reversul. Tot in superlative. Cel mai important ziar de sport din lume spune ca are in sfirsit Dovada: omul s-a dopat! Adica ar fi cel mai mare mincinos, escroc, deseu uman din istoria sportului si, in general, din istorie. Omul e Lance Armstrong. Ziarul e L’Equipe. Iar scandalul depaseste cu mult sportul. L’Equipe e un ziar pe care il iubeam de mic. Lance Armstrong era unul din idolii mei. Cineva minte, dar nu ma pot hotari cine. Tot ce stiu e ca asistam la inca o serie din razboiul-foileton Franta-America. Mare montare, mare buget, super-miza.
Lance Armstrong, 33 de ani, de-abia retras din activitate. A cistigat Turul Frantei de sapte ori. Pina la el, nimeni nu reusise mai mult de cinci victorii in Marea Bucla. De la primul succes, in 1999, presa franceza, in frunte cu L’Equipe, il acuza ca triseaza. Pe 23 august 2005, celebrul cotidian scrie ca are, in fine, dovada: sase probe de urina pozitive la EPO, recoltate de la Armstrong, in timpul Turului din 1999. EPO, adica Eritropoietina. Hormonul care stimuleaza productia de eritrocite, globulele rosii din singe. Eritrocitele duc oxigen la tesuturi. Mai mult oxigen creste capacitatea de efort. Din moment ce EPO inmulteste eritrocitele, administrarea la un sportiv constituie dopaj. Se stia cu precizie ca Armstrong luase EPO in 1996.
Nu in calitate de viitor campion in Turul Frantei, ci de viitor cadavru. Suferea de cancer testicular, cu metastaze in plamini si in creier. Medicii i-au spus ca avea doar 20 la suta sanse de supravietuire. Tumorile au fost extirpate, dar trebuia si chimioterapie. Existau doua formule: una mai blinda, care i-ar fi redus insa tesutul pulmonar. Daca scapa, adio
