In cadrul unei aliante politice, un anumit nivel de consens, macar relativ, cu privire la probleme importante este esential pentru reusita constructiei politice. Consensul trebuie mentinut indiferent daca este vorba despre scopuri, opinii si chiar valori. Multa lume da un raspuns la o intrebare neformulata clar, dar oarecum subinteleasa: In Alianta PNL-PD avem mai degraba consens sau conflict?
Imaginea oferita de mass-media asupra relatiei din alianta este una mai curind conflictuala. Dialogul nu se poarta direct decit in mod conjunctural, dialogul se poarta prin intermediul presei si este un dialog viciat. Un dialog real, purtat la nivelul conducerii aliantei, ar fi un dialog cu mai multe sanse de reusita, in care s-ar putea atinge consensul.
Mesajul nu ar fi denaturat de diferite interferente, asa cum este mesajul transmis prin presa (scoateri din context, accentuari ale unor anumite idei in detrimentul altora etc.). Ar fi un mesaj curat si neinterpretabil. Practic, purtind dialogul prin intermediul presei, se da in mod gratuit ocazia unui jucator in plus – presa – sa stabileasca agenda discutiilor. Iar presa, prin natura ei, este polemica si chiar conflictuala, pentru a creste interesul asupra „stirilor“ si pentru a le vinde. Constructia politica facuta de Basescu si de Stolojan, data acum pe miinile lui Boc si Tariceanu, pare a se dezintegra cu fiecare schimb de replica dintre ei. Si pentru ce? Care e miza? Orgoliul personal? Onoarea sifonata? Cei doi par sa nu vada esentialul. Nu mai simt care sint obiectivele lor comune, nu mai vad care sint valorile pentru care s-au batut in campanie. Ei au opinii!
De cind a preluat primaria Clujului si mai cu seama sefia partidului sau, Emil Boc nu mai este aceeasi persoana. Simpaticul PD-ist de pe culoarele Parlamentului, mereu amabil, mereu bine pregatit, muncitor si binevoitor, s-a metamorf