Cazul Puwak, celebrul si controversatul dosar cu o miza de 150.000 de euro din fonduri europene, inchis de oamenii de incredere ai lui Amarie, fara nici o explicatie, inca de acum doi ani, nu este singurul in aceasta situatie. Nu e singurul dosar problema. Cu siguranta, sunt multe altele in care fie s-a dat neinceperea urmaririi penale ori scoaterea de sub urmarire penala, fie au fost pur si simplu lasate prada mucegaiului. Nu e singurul dosar in care procurori care nu ieseau din cuvantul sefilor de la partid au refuzat sa se autosesizeze in fata unor dovezi palpabile prezentate de presa. La fel cum sunt dosare in care au refuzat sa ia in calcul probe incriminatoare indubitabile anexate la solicitarea unor institutii importante ale statului. Hildegard Puwak este doar unul dintre multele personaje tinute in brate de fosta guvernare, ferite pe cat posibil de atingerea nefasta a presei neingenuncheate.
Redeschiderea dosarului acum, la aproape doi ani dupa ce la P.N.A. se scrisese pe el cu cerneala rosie "happy-end", nu este un lucru iesit din comun, cum nu este nici macar o pastila cu efect euforic. Este o reactie fireasca, desi foarte tarzie, a autoritatilor vizavi de unele semnale aparute in mass-media, vizavi de unele probe incriminatoare la adresa unui fost ministru, probe ignorate si persiflate in perioada de glorie a fostului partid de guvernamant.
Dar nu e momentul sa ne imbatam cu apa plata, spunandu-ne ca in sfarsit am intrat in normalitate, ca acum nimeni nu e mai presus de lege, indiferent de pozitia din partid si de contul din banca. In primul rand, pentru ca am asistat, in ultimele luni, la niste arestari spectaculoase ale unor personaje controversate, despre ale caror afaceri murdare s-au scris tomuri, arestari succedate, la cateva zile, de puneri in libertate la fel de spectaculoase ale acelorasi personaje. A fost un moment in care increderea i
