OCHIUL SOACREI Bine ca s-a intors nora-mea din concediu si ma mai linistesc si eu putin. Nu ca ar face ea prea multe, dar macar asa, s-o stiu ca e acasa si tot ma simt mai bine. O mai las cateva zile spre relaxare si de saptamana viitoare ne apucam si noi de muraturile alea, ca eu sunt in varsta si nu mai pot singura.
Ce sa va spun? Acuma, daca s-au intors de prin tari straine, s-au cam terminat si banutii si ma pomenesc cu un telefon ieri, alaltaieri, ca "sa-i recomand" si ei cam ce-ar putea "prepara" din pastaile de fasole verde pe care i le-a trimis cuscra de la tara. "Nu de alta", imi spune, "dar e cazul sa ne mai curatam si noi organismul dupa atatea toxine si plus de asta, daca tot mi le-a trimis «mami» de ce sa mai dam banii?!" Pai asa zi, nu ca vrei sa-ti cureti organismul... Ca pana una alta il cureti si pe-al baiatului si de... Zic: "Bine, mama, eu te invat ce sa faci din fasolica aia, numai sa nu mancati prea mult din ea ca va anemiati."
A doua zi m-am dus la ei si m-am apucat de treaba. Ca "mami" nici nu curatase fasolea n-are rost sa va mai spun, ca avea ate cat cuprinde cred ca v-ati imaginat deja, ca la ora asta din an de unde sa mai fie frageda. Trebuia sa fi trimis la timp nu acuma... Am pus-o pe nora-mea s-o spele si s-o curete si pe urma ne-am apucat sa gatim. I-am zis ca facem intai o ciorbica de pastai, cum se zicea la mine acasa, cu un morcovior, doi trei cartofi, o telina, ceapa mai multicica fiindca da gust, o rosie ceva mai marisoara si o cana cu bors. In timp ce ea curata legumele, eu am trecut la tocanita de fasole verde, am calit ceapa in unt, am ras si acolo un morcov ca sa capete culoare si dulceata si pe urma am lasat sa fiarba. Nora-mea era bucuroasa ca am terminat, ca s-a ales cu doua feluri de mancare, cand a primit vestea cea trista. Intrucat mai ramasesera pastai (cred c-a trimis un sac), mai facem inca doua feluri. S
