Difuzată la 8 martie 1997 în emisiunea ,Oameni, destine, istorie" pe care o făceam pe atunci la Radio Europa Liberă, convorbirea cu B. Elvin a fost înregistrată la Bucureşti, în apartamentul lui. După 1989 adresa lui B. Elvin se schimbase, locuia acum pe strada Thomas Masaryk, iar înainte stătuse pe Julius Fucik. Apartamentul rămăsese însă acelaşi, ca de altfel şi strada - şi cum să nu te gîndeşti la Ghepardul lui Lampedusa, cum să nu te gîndeşti la ,ca lucrurile să rămână la fel, trebuie să se schimbe totul"?! Iar la Bucureşti totul se schimba, începînd cu numele străzilor şi cu ortografia... Neschimbat era şi B. Elvin, îl regăseam aşa cum îl cunoscusem cu multă vreme înainte de 1989, lucid, raţional, pasionat, dar nu pasional, spirit subtil, alergic la fanatisme şi ultragiat lăuntric de prostia ticăloasă - fusese, doar, discipol al lui Mihail Sebastian, era unul dintre finii ,camusieni" ai Bucureştiului de sub dictatură... Şi nu a fost nevoie să-i explic de ce am vrut să ne vorbim cu ,dumneavoastră" pentru o discuţie destinată spaţiului public. Presupun chiar că i-am luat-o înainte, altfel mi-ar fi propus el aceeaşi ţinută.
Transcrierea înregistrării sonore a fost, şi de această dată, făcută de redacţia României literare şi revizuită de B. Elvin şi de mine. (M.I.)
Mircea Iorgulescu: Invitatul emisiunii de astăzi este B. Elvin. Redactor-şef al ediţiei româneşti a revistei ,Lettre Internationale", o publicaţie culturală europeană ce apare în numeroase ţări, B. Elvin este o persoană foarte discretă. Detestă vedetismul, detestă ieşirea în prim-plan, detestă exhibiţionismul, detestă afişarea zgomotoasă a personalităţii. Sau, poate, a vanităţilor de personalitate. Tace şi face. Observă, analizează, disecă, atent la nuanţe şi semitonuri, îndrăgostit de detalii. Are cultul eficienţei şi al reţinerii.
Autor în anii '50 al u