Între cele multe care încă sunt de recuperat pentru ca sufletul Basarabiei să se simtă, astăzi, acasă în România, se află şi gazetăria şi gazetarii de odinioară, îndeosebi din anii interbelici. Nicăieri în altă parte ca în efemera pagină a ziarului nu se păstrează spiritul vremilor duse, freamătul oamenilor de atunci, cu zbuciumul, prăbuşirile sau înălţările lor. Uneori pilduitoare şi pentru ziua de faţă.
Iată de ce semnalăm ca o necesară şi aşteptată readucere în atenţia celor de acum a publicisticii unuia dintre slujitorii dăruiţi ai slovei de gazetă din Basarabia interbelică. Slujitor al altarului Domnului, dar şi al tribunei, tot altar, din cotidiana pagină de presă: Părintele Vasile }epordei (1908-1997).
Încă din anii studenţiei la Facultatea de Teologie din Chişinău a fost atras de gazetărie, colaborând la publicaţii bisericeşti, dar şi la ziarele de mare tiraj. În 1932, Nichifor Crainic l-a luat colaborator la gazeta sa, Calendarul, din Bucureşti, părintele publicând statornic în Raza (1931-1944), care apărea la Chişinău. A scris neîntrerupt la acest ziar şi la un altul, Basarabia (1939), dar şi la Viaţa Basarabiei (1932-1938), Cuget Molodovenesc (1928-1944), Gazeta Basarabiei (1935-1940) şi în multe altele, în momente de clădire a noii vieţi în provincia de peste Prut revenită la viaţa românească după 1918, dar şi în zilele şi lunile de restrişte când Basarabia a fost răpită prin dictatul sovietic din 1940. Semnătura sa era nelipsită din Raza Basarabiei (1940, Bucureşti), Gazeta refugiaţilor (1940-1944, Bucureşti), Basarabia (1941-1944, Bucureşti-Chişinău).
Recentul volum, Vasile }epordei, Scrieri alese, apărut la Editura Flux din Chişinău (îngrijit de preoţii Gheorghe Cunescu şi Sergiu C. Roşca, cu sprijinul fiului autorului, Valentin }epordei) reuneşte publicistica sa îndeosebi din anii 1930-40. Tematica este