Militarii din Radiolocatie sunt ucisi de propriile arme. Pentru ca nu au echipament de protectie impotriva radiatiilor electromagnetice, ei se trezesc la pensionare, daca o mai apuca, cu leucemie sau cancer. Putina lume stie ca personalul militar care lucreaza la Arma Radiolocatie isi risca viata in fiecare zi. S-a murit si inca se moare din cauza bolilor profesionale. Niste oameni condamnati la moarte, doar pentru ca si-au dorit sau ca au acceptat sa lucreze in cadrul armatei. Singura lor "culpa" este ca si-au castigat painea in trupele radiotehnice. Mai mult, ofiterii, maistrii militari si subofiterii din Radiolocatie care au avut nesansa de a trece in rezerva inainte de aprilie 2001 nu beneficiaza la pensie de sporul de vechime prevazut de HG nr. 1294.
Asociatia "Versina" din Ploiesti, constituita din cadre militare in rezerva si in retragere, a facut mai multe memorii prin care arata cate influente nocive au avut si au radiatiile de la Arma Radiolocatie asupra cadrelor militare care au lucrat sau continua sa activeze aici. Situatia este dramatica.
VICTIME. Maistrul militar Stefan Zota, din Ploiesti, avea 52 de ani si a lucrat toata viata la Arma Radiolocatie. In anul 2000, omul avea sa se stinga din viata dupa o lupta teribila cu una dintre cele mai crunte boli: cancerul! Certificatul medical constatator al decesului, eliberat de Spitalul Militar Central din Bucuresti, arata negru pe alb: "Deces prin boala contractata in timpul si din cauza indeplinirii obligatiilor militare". Stefan Zota fusese, fara sa vrea si fara sa stie, expus radiatiilor electromagnetice pe timpul lucrului in trupele radiotehnice. Cazul nu a fost nici pe departe singular. Doi ani mai tarziu, camaradul sau, maistrul militar Valentin State, a murit, la 48 de ani, de leucemie. Colonelul in rezerva C.D., tot din Ploiesti, traieste inca, dar are cancer la colon. Lista cadrelor m
