Cazimirade si severinade Intr-o recenta placheta de amintiri, publicata in "Romania Literara", fostul deputat pesedist si universitar Stefan Cazimir vorbeste, cu duiosie, despre infiintarea, impreuna cu ziaristul Octavian Andronic, in februarie 1990, a "Partidului liber schimbist". Cazimir subliniaza ca a strans rapid 251 de semnaturi necesare atunci pentru infiintarea unui partid politic si ca Tribunalul Municipiului Bucuresti, avand simtul "umorului", a dispus inregistrarea legala a nazbatiei diversioniste prin care omul lui Ion Iliescu intra ulterior in Parlament. Dl. Cazimir face abstractie de contextul politic haotic provocat deliberat de Ion Iliescu cu explozia de partide minuscule prin care dorea sa contracareze impactul previzibil al reaparitiei partidelor istorice: PNT, PNL, PSD - Titel Petrescu, dar si amenintarea potentiala a varfurilor intelectuale profund anticomuniste. Reconsiderand "politic corect" evenimentul descris trunchiat de Stefan Cazimir, se cuvine a fi reamintite involutiile penibile si ale altor intelectuali de stanga cenusie in ultimii 15 ani, mai ales ca marea majoritate a elitei noastre intelectuale a primit cu rezerva, chiar cu ostilitate explicabila, regruparea in jurul "emanatilor" lui Ion Iliescu a cohortelor de activisti PCR si securisti reconvertiti la capitalism de "cumetrie" si economia de piata, cu surse de "aport valutar special". Printre inconditionalii lui I. Iliescu trebuie amintit, alaturi de Adrian Paunescu, dar cu alta extractie, pe Aurel Dragos Munteanu, patronul TVRLibera in primele luni din 1990, devenit complice la manipularea prin televiziune a opiniei publice in perioada postdecembrista cea mai fierbinte, desi era creditat de o meritata pozitie de disident al anilor '80. Ulterior, I. Iliescu il trimite ambasador la ONU, apoi la Washington, fiind singurul exemplu cunoscut de ambasador, finantat concomitent ca bursier