- Diverse - nr. 178 / 9 Septembrie, 2005 Nu am incetat sa scriu despre particularitatile vietii amintite din copilarie. In mintea mea se aduna multimile din trecut care imi face marea placere sa le simt. Desigur, cele fericite. Dupa cum v-am relatat, in povestea mea am scris toate intamplarile pe care le-am avut. Mai mult au fost cele putin mai fericite. CAND SUFERI, SA-TI ADUCI AMINTE DE DUMNEZEU! Am avut momente cand copilaria mea a avut o continua suferinta. O clipa am crezut ca se va schimba ceva… in bine. Acest lucru nu poate insemna faptul ca lipsa de afectiune nu a existat. Uneori, se intampla sa te lovesti de necazuri in care fericirea nu-si mai gaseste loc inlauntru. E ca si cum ai pierde luminita din adancul sufletului, o parte din el parca ratacindu-se in alte colturi mult mai intunecoase ale lumii. Este bine sa cautam, intotdeauna, o speranta pentru ziua de maine, o particula de bucurie. Nu este nici un secret. Sau o comoara unde tainuieste de veacuri. Caci spiritul uman este de fapt o comoara pe care trebuie sa o pastrezi viata intreaga. Este vorba despre credinta in El. Odata ce ai deschis acea usita, Iisus va face un salas… in suflet. Imi aduc aminte de cateva cuvinte rostite de profesorul meu, Popa Ioan: ,,Dragii mei, Cuvantul Lui este o cale de cunoastere spre viata de veci, cea fericita." Cati dintre dumneavoastra mai gasiti nadejdea in El? Care este simbolul credintei? Calatoria tainica spre a gasi aceste cuvinte reprezinta un mod de a cugeta la simpla trecere de la o zi la alta. In lumea noastra se simte o lipsa de incredere in Mantuitorul nostru, o mentalitate seaca, care te arunca intr-o prapastie adanca, de unde nu te mai salveaza nimeni. Povestea mea debuteaza cu cateva randuri despre credinta. Sunt cuvinte legate de spiritualitate, care intr-un fel iti ung sufletul... In debutul articolului ,,Umbra periculoasa" am lansat cateva idei